Am inceput sa citesc carti inca de prin scoala primara. Am descoperit pentru prima data frumusetea cititului din cartile de povesti pe care le primeam la finalul anului scolar.
Eram foarte entuziasmat de basmele lui Ispirescu si de frumoasele scrieri a le lui Jules Verne sau Victor Hugo si petreceam de multe ori peste 2 ore cu cartea respectiva in mana. Mai tarziu am inceput sa citesc adevaratele carti, deja incepeam sa ma reprofilez si sa citesc doar ce ma interesa. Imi placea foarte mult beletristica si cartile de Dezvoltare personala. De la povesti cu Danila Prepeleac la romanele lui Dostoievski, era un pas imens.
Intr-o perioada imi cheltuiam alocatia doar pe carti, si din contra o faceam doar din placere. Ma imprumutam de la biblioteca sau faceam schimb cu alti prieteni cand ramaneam fara carti si era o intreaga agitatie.
Dar cu timpul, pasiunea s-a mai redus si am lasat-o balta. Nu mai eram asa atras de citit, desi inca o faceam, dar nu asa intens ca la inceput.
In liceu deja eram plictisit de operele literare romanesti si eram total dezinteresat. Zilnic auzeam de bacalaureat, de lapona Enigel, Enigma Otiliei, nuvele si toate alea. Poate chiar din cauza ca le-am auzit de prea multe ori, nu m-au interesat si nici nu le-am citit. Ideea e ca am luat bacalaureatul la limba romana si fara a le invata :)), dar asta e alta poveste.
Acum am inceput o carte, zic eu, destul de interesanta. Am gasit-o pe raftul de carti a unei colege si neaparat am vrut sa mi-o imprumute. E vorba despre Egiptul Antic si tot ce se misca prin aceea perioada in Egipt. Imi place enorm de mult istoria egiptenilor si nu vreau sa-mi scape nimic. Cartea e chiar interesanta si sper sa o termin, chiar daca s-a cam asternut praful pe ea..
