La Bistrita e ca dupa razboi

Pana sa treaca iarna, oraselul unde salasluiesc de altfel arata acceptabil raportat la un oras european, sau hai sa nu merg prea departe – oras romanesc. In fine, in unele dimineti fiind la volan, imi sarea foarte repede somnul cand treceam cu roata peste capacul unui canal iesit de 3 degete de la nivelul soselei. Nu duceam grija arcurilor masinii.. Era ceva firesc pe drumurile noastre.

Dar odata cu venirea anotimpului calduros au aparut si gropile. Nu vreau sa exagerez si nici sa mint pe nimeni, dar in proportie de 35% din oras e plin ochi de gropi sapate si neastupate, gramezi de moloz, excavatoare si muncitori cu veste reflectorizante. Va rog sa ma credeti, dar nici acum, dupa 3 luni de zile, nu stiu ce lucreaza acei muncitori, cert e ca eu imi fac praf arcurile masinii in fiecare zi. Pe majoritatea strazilor si arterelor sunt nevoit sa fac slalom printre toate sapaturile lor care nu au reusit sa le astupe desi par a fi finalizate.

De exemplu pe o strada pe care circul aproape in fiecare zi, s-a sapat, si-au facut treaba muncitorii, au astupat gropile si taieturile din asfalt cu piatra si s-au mutat cu lucrarea in alta zona. Si cum strada e circulata, piatra din gropi s-a lasat si s-au format alte cratere si minuni. E ridicol. Pe o strada de 500 m sa nu se poata turna asfalt unde s-a finalizat lucrearea..

Chiar imi pare rau ca nu am facut cateva poze, dar o sa revin cu un update cat mai repede.

Despre autor Vezi toate articolele Pagina autorului

Suteu Paul

Ma numesc Suteu Paul, am 23 de ani si sunt din Bistrita.
Primul blog l-am avut in 2011 iar de atunci am continuat sa scriu si sa dezbat diverse subiecte. Datorita activitatii in online, am cunoscut oameni faini si am invatat tot felul de chestii noi.
Astazi e foarte simplu sa ai un blog, oricine poate sa aiba unul si sa scrie, insa mai greu e sa te tii de treaba.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu o sa fie publicata nicaieri. Campurile marcate cu * sunt obligatorii.