Cand eram junior si eu, parintii mei imi cumparau zeci de jucarii si mascote care mai de care mai zambitoare. E drept ca de cele mai multe ori le ceream imposibilul, sa imi cumpere jucaria cutare, sau masinuta X, Y, jucarii care de obicei erau cam scumpe. Chiar daca aveam o intreaga colectie de masinute (machete), de cate ori treceam prin centrul orasului pe langa magazinul de jucarii, intram impreuna cu ai mei sa vad daca a aparut ceva nou.
Odata intrat in magazin, incepea scandalul: – Vreau aia, vreau aia !
Pe atunci, in anii ’90 cel mai interesant si distractiv joc era LEGO. Imi placea enorm de mult sa construiesc cladiri, masini si te miri ce alte minuni cu asa-zisele „caramizi din plastic”. Impreuna cu alti prieteni inventam tot felul de jocuri cu lego si era numai nemaipomenit.
In vremea aceea nu erau atata de multe jucarii si nici magazine nu erau prea numeroase, cert e ca in ultima perioada au aparut o multime de jucarii noi, colectii de figurine cum ar fi Monster High sau My little pony.
Imi lipseste oarecum acea perioada din copilarie cand aveam jucarii si totul era frumos. Daca ma gandesc putin mai bine, nici nu stiu cand am trecut de acea perioada a jucariilor si m-am orientat spre alte aspecte. Chiar asa, nici nu imi amintesc cum s-a intamplat lucrul acesta, parca prea repede s-a debransat totul, si totusi mai am remuscari.