Scurt istoric al temutei freze dentare

Frezele dentare sunt un instrument stomatologic pe care specialiștii îl folosesc pentru a străpunge smalțul, precum și pentru a elimina depunerile de placă bacteriană de pe suprafața dintelui. Acest echipament este compus din partea activă și mandrină.

Încă de la începuturile dezvoltării frezelor dentare, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, acestea au revoluționat stomatologia. Progresul tehnologic a facilitat precizia și rapiditatea intervențiilor efectuate de medici, diminuând disconfortul și durerile resimțite de pacienți.

Dinții sunt compuși atât din țesut viu, cât și din țesut fără terminații nervoase. Stratul interior al acestora, numit dentină, are o compoziție similară oaselor din scheletul uman. Smalțul, stratul exterior al dinților, este calcifiat și semnificativ mai dur decât oasele și nu poate fi regenerat de corpul uman.

De ce sunt necesare frezele dentare

Cariile dentare, care afectează smalțul, sunt cauzate de diferite bacterii din cavitatea bucală. Unele dintre bacteriile care rezidă în gură „sfărâmă” resturile alimentare care rămân între dinți după ce mâncăm. Un produs al acestui proces este placa bacteriană care se depune pe dinți.

Alte bacterii se atașează de placa bacteriană care încep să secrete acid, cauzând găuri în smalț. Acest lucru permite altor bacterii să intre în aceste cavități și să erodeze țesutul mai moale de sub smalț. Întregul proces slăbește dinții și determină apariția cariilor și a abceselor.

Pentru a trata aceste afecțiuni, dentiștii folosesc frezele dentare pentru a îndepărta placa bacteriană din cavitățile formate de aceasta. Pe măsură ce pătrunde în dinte, bucățile diamantate care acoperă vârful frezei îndepărtează placa și smalțul afectat. Doar prin acest proces medicii se pot asigura că zona este complet curățată.

Astfel, îndepărtând placa, bacteriile nu mai au unde să se stabilească, deci nu se vor mai forma găuri la nivelul smalțului. După terminarea procesului, gaura lăsată de freza stomatologică va fi umplută cu material compozit, care să întărească dintele și să prevină eventualele afecțiuni viitoare.

Cum au apărut frezele dentare

Cele mai timpurii exemple de freză dentară au fost dezvoltate de mayași acum peste 1000 de ani. Aceștia au creat o unealtă din jad, care a fost modelată ca un tub lung și ascuțit la vârf. Rotind această unealtă între mâini, se putea străpunge smalțul. Unealta era întrebuințată în special în ritualuri religioase, fiind întrebuințată la împodobirea dinților cu bijuterii. Această tehnică era mult înaintea vremurilor ei, nefiind cunoscută în restul lumii.

A mai fost folosită ulterior de romani, grecii antici și de evrei, care au dezvoltat propriile lor versiuni de freză dentară primitivă. Însă, deși s-au descoperit dovezi ale existenței timpurii ale acestei unelte, în timpul Evului Mediu tehnica a dispărut.

Pierre Fauchard – părintele stomatologiei moderne

Pe la mijlocul secolului 17, medicii au descoperit că pot rezolva temporar problemele dinților prin umplerea cavităților cu diferite substanțe. Pentru îndepărtarea smalțului deteriorat, se folosea o daltă. Dar aceste lucruri s-au schimbat când Pierre Fauchard a adus din nou în prim-plan cu freza dentară.

Se spune că Facuhard este părintele stomatologiei moderne. Prima mențiune a utilizării unei freze dentare pentru canalul rădăcinii dinților este în 1746. Acest dispozitiv consta într-o bară metalică lungă, cu mâner, și un arc care conferea putere burghiului.

În această perioadă, lucrurile au evoluat. Una dintre inovații a apărut în 1778, fiind vorba despre o freză aproape mecanică, acționată de o manivelă care punea în mișcare o rotiță dințată. Ulterior, un inventator a adăugat o roată în mișcare la mecanismul burghiului. Mișcarea dispozitivului se realiza prin apăsarea unei pedale de către dentist în timpul utilizării, care rotea burghiul.

Cum a evoluat tehnologia utilizată până în prezent

Tehnologia frezelor dentare a evoluat cu timpul, rezultând în ustensile mai rapide și mai eficiente. Sistemul cu pedală a fost implementat în cabinetele dentiștilor pe la 1870. Au urmat frezele montate pe aparate alimentate cu energie electrică, și timpul necesar forării dinților a scăzut de la ore la câteva minute. Viteza de rotație a crescut de-a lungul timpului, în 1953 fiind introduse aparate moderne, care erau acționate de un motor cu turbină de aer.

În prezent, aparatele în care se montează frezele dentare sunt echipate cu fibră optică, și/sau camere, încorporând sisteme sofisticate de răcire care fac aceste instrumente să fie foarte rezistente.

Despre autor Vezi toate articolele Pagina autorului

Suteu Paul

Ma numesc Suteu Paul, am 23 de ani si sunt din Bistrita.
Primul blog l-am avut in 2011 iar de atunci am continuat sa scriu si sa dezbat diverse subiecte. Datorita activitatii in online, am cunoscut oameni faini si am invatat tot felul de chestii noi.
Astazi e foarte simplu sa ai un blog, oricine poate sa aiba unul si sa scrie, insa mai greu e sa te tii de treaba.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu o sa fie publicata nicaieri. Campurile marcate cu * sunt obligatorii.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.