Aveam 8 sau 9 ani când am început sa citesc romanul Comoara din insula de Robert Louis Stevnson. Inca de la o vârstă destul de frageda, părinții mei si doamna învățătoare îmi recomandau sa citesc cat mai multe carti. Bineînțeles, ca majoritatea copiilor eu voiam sa ies afara cu prietenii, nu sa stau sa citesc carti, dar la insistențele lor si poate din pura curiozitate, m-am apucat sa iau la puricat romanul Comoara din Insula. Primul dealtfel.
Când am văzut cate pagini are romanul vrut sa renunț in secunda 2, dar cu timpul m-am acomodat si chiar eram fascinat de aventurile baiatului de 15 ani ce cauta comoara impreuna cu echipajul de marinari. Era foarte palpitant, ba mai mult le povesteam si celorlalți si recomandam romanul.
Părinţii mei s-au ocupat foarte mult de mine in copilarie ,dovada face faptul ca ma-u invatat sa citesc si să scriu de la 6 ani, fara a avea nevoie de un dictionar ortografic. E drept şi eu eram dedicat şi conştient ca e spre binele meu sa scriu si sa citesc încă de pe atunci.
Desi începusem sa citesc şi să răsfoiesc alte carti, de multe ori, chiar daca alor mei nu ne prea convenea, când treceam pe strada pe lângă chioșcuri de ziare imi trebuiau sa-mi cumpere carti de colorat în schimbul unei cărţi de citit, dar pana la urma cedau si îmi luau si o o carte de colorat şi una de citit.
